Mereu cei din jurul său se purtaseră cu mănuşi, asta datorată faptului că fusese singura speranţă în distrugerea lui Cap De Mort, şi cei care îşi arătau adversiunea faţă de el erau doar cei din tabăra adversă. Asta dacă nu ar fi să luăm în considerare şi membrii familiei Dursley, care indiferent de ce parte a baricadei ar fi fost Harry, tot în acelaţi mod îl tratau, adică de parcă nu ar fiexistat.
Dar acest lucru nu însemnă că el ar fi avut sentimente reciproce pentru aceştia, undeva în străfundul sufletului său îi înţelegea şi nu îi detesta în acelaţi mod.Unde mai pui şi faptul că vărul său, înainte de a pleca aratase, destul de greu întradevăr, că îi pasă de Harry, prin faptul că întrebase familia sa de ce acesta nu vine cu ei în noul loc în care aveau să se mute.
Acum că tot scăpase de examenul de intrare la Scoala Aurorilor, Harry voia să se bucure de restul de vacanţă care îi rămase. Aşa că se duse de dimineaţă în camera lui Ron, care, de cînd Harry se mutase în Casa Cumplită, căpătase şi el camera sa, şi mai mult îl prindea noaptea pe la Harry, decât la Viziună.
--Cred că ar trebui să îmi închiriez şi eu un loc al meu, sau să îmi cumpar o casă. acu` că am terminat scoala, spusese Ron cascând de îi trosniseră falcile, nu crezi Harry?
-- Păi, ce aş putea spune, poţi ocupa orice cameră vrei tu, îţi repet pentru a zecea oară, şi nu văd pentru ce ai nevoie de o altă casă, căci mai ai încă de învaţat trei ani.
--Pentru Marele Harry Potter poate că este mai sigur intrarea lui la Scoală, dar, nu acelaşi lucru aş putea spune şi despre mine, eu...
--Ai trecut probele chiar mai bine decât m-aş fi aşteptat eu, ceea ce spune că...amândoi vom fi colegi. Asta dacă nu mai pui la socoteală ca Ministrul Magiei nu va permite să existe vreo umbra de suspiciune asupra justeţii rezultatelor testării.
--Măcar dacă ne-ar putea ajuta prietenia cu el pentru a intra la Scoală.Dacă ar pune şi el un cuvânt, sau măcar să dea un decret care să schimbe duritatea examemelor, pentru...
--Te auzi Ron, cum poţi să vorbeşti aşa ceva! Ştii că examenele sunt foarte grele deoarece pregătirea elevilor presupune multe eforturi, dar şi calitaţi remarcabile din partea aspiranţilor, dacă ar fi să-l citez pe Profesorul Examinator.Profesoara McGonagall şi-a dat toată silinţa de a ne învaţa ce credea ea că ar putea să ne ajute.Nu ai vazut că nici ea, oricât de mult îşi doreşe să intrăm, nu ar încerca pentru nimic în lume să ne faciliteze într-un mod necinstit intrarea la Scoală.
--Da, da, de parcă ai fi Hermione după cum vorbeşi.Nu fă aia Ron , nu copia, citeşte-ţi lecţia la Poţiuni, sterge-te la gură, nu-ţi pune bagheta în acel buzunar...etc!
--Dacă o vezi aşa de ...mă rog, cum este. atunci de ce mai vorbeşti cu ea?Am absolvit cei şapte ani, fiecare îşi vede acum de o carieră, sau îşi caută un loc de muncă, deci, ai o mie de motive să nu mai ţii legătura cu ea dacă te tot deranjează cu remarcele ei.Nu-i aşa?
--Dar am încă o mie de motive să o văd, clar? Acu`că m-ai supărat, ce ar fi să ieşi din cameră să mă schimb şi să îmi mi vad de treburile mele?
Harry îl cunoştea prea bine pe Ron pentru a şti că nu este supărat nici măcar cât negru sub unghie, dar ieşi totuşi din cameră, nu înainte de a îi spune lui ron că aveau o mică plimbare de făcut.
**
Harry, Ron, Hermione şi Ginny îmbrăcaţi în haine de Încuiaţi, străbăteau oraşul Londra, vorbind voioşi, de parcă nu aveau altceva mai bun de facut decât să se distreze.
-- Hai Harry, spune-mi motivul pentru care ne-ai invitat în oraşul încuiaţilor, întrebă Ron. De ce nu pot să te cred când ai spus că ai venit doar să facem o plimbare care îţi reaminteşte despre prima parte a vieţii tale aici.
--Ron, , nu uita că eu în fiecare an mă întorceam aici, chiar dacă nu îmi plăcea, aşa că acum parcă simt un gol, sau parcă nu sunt împlinit.Mereu mi-a plăcut să mă plimb singur prin oraş, poate pentru că nu prea aveam cu cine. Dar acum dacă sunt cu voi, vreau să revăd unele locuri care, nu spun că îmi sunt dragi, dar, aş dori să le vad.Londra mereu m-a fascinat, şi asta deoarece nu am reuşit să o cunosc prea bine, căci eu locuiam într-un sat, ceva mai departe.Aş vrea să mergem pe Aleea Diagon, la un cinema al Încuiaţilor...
--La un ce...?, întrebă Ron cu ochii ţintă la Harry.Ce mai este şi acest "cineva"?
--Cinema se spune, Ron! Este un ecran mare, care...
--Ce e ăla ecran, întrebă Ron cu faţa lui caracteristică, pe care o făcea de fiecare dată când punea o întrebare despre al carui raspuns habar nu avea!
--Este un fel de cearceaf mare de vreo câţiva zeci de metri pătraţi, pus în plan vertical, pe care se proiectează un fascicol de lumină, prin intermediul căruia se vede o înregistrare, la fel ca şi când ai intra în Pensiv, dar nu ai participa la accţiune, ci ai sta pe un scaun şi te-ai uita.Înţelegi?
--Hm, un Pensiv Încuiat.Mi-ar place!
-- Nu prea a fost sigur Harry că i-a plăcut lui Ron experienţa cu cinema-ul, dar când i-a spus la ureche că ar trebui să se obişnuiască cu ideea, pentru că atunci se va căsărori cu Hermione şi vor merge la socri în vizită, va trebui să...cunoască toate aceste detalii dacă nu voia să se facă de ruşine.De parcă Ron ar fi ştiut ce înseamnă ruşine!
-- Parcă a văzut cum i se invârteau suruburile in capul lui Ron în următoarele cinci minute după ce îi şoptise la ureche.Zâmbetul care îi apăru pe faţă îi confirmă lui Harry că Ron nu era interesat de acea problemă şi că era mai interseant să îşi termine hamburgărul, căci era mai aproape de realitate decât....viitorul moment!
După vreo două ore de plimbare prin aleeea Diagon, loc în care nu ar fi trebuit să stea prea mult, deoarece sute de oameni, nu sute, poate chiar toţi. îi strângeau mîinile lui Harry, ceea ce stârnise în primul minut un torent de replici din partea lui Ron, dar când oamenii nu puteau ajunge la Harry îl băteau pe umăr şi pe Ron, se parea că acest lucru nu îl mai deranjează pe acesta, deşi fetele pufniră de câteva ori, şi asta datorită lui Ron , care povestea la toţi care nu puteau fi în câmpul vizual a lui Harry ultimile evenimente la care participaseră.
Harry la un moment dat, gândi că ideea lui Ginny de a lua câte un strop de Polipoţiune pentru aşi schimba înfăţisarea şi de a se purtea plimba în voie, era destul de bună.
--Vezi Ron care este preţul celebrităţii pe care trebuie să îl plăteşti, spuse Ginny, dar nu primi nici un răspuns de la acesta, deoarece era mai ocupat cu strângerile de mână decât să fie atent la ce vorbesc prietenii săi în jurul său.
--Harry, hai să Dispărem de aici că nu se mai poate cu noul nostru Ron.Este de necontrolat.Crezi că putem să o facem?Începem la trei...
Harry resimţi senzaţia neplăcută de intrare printr+un tub, care era identică de fiecare dată când Dispărea.Încă nu reuşise să se obişnuiască cu acea senzaţie, în schimb putea înţelege ce simţea un peşte când era pescuit!
În secunda imediat următoare se văzu într+un cartier liniştit de la marginea Londrei.Hermione fusese cea care coordonase Dispariţia Îngemanată.
--Unde ne-ai dus Hermione, întrebă ca de fiecare dată curiosul grupului.Mi se pare cam prea liniştit!
--Cred că îl priveşte mai mult pe Harry unde am ajuns.Sper să nu te superi Harry, dar...la această casă locuiesc rudele tale, fam. Dursley!
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu