O privi lung, cu o secundă mai mult ca de obicei.Ea avuse timpul necesar a realiza că acel conflic minor cere se iscase datorită faptului că făcuse exces de zel, avea să se lase cu urmari, deşi nu ştia ce ar fi putut fi, simţi că ceva nu era în regulă.
Deodată tânarul , pe care ea tot timpul de când îl ştia se arătase a fi o persoană politicoasă, care nu avusese niciodată vreo dispută în contradictoriu cu careva din personalul cu care lucrau, care era un tip căruia nu îi putea reproşa niciodată nimic, scosese în mai puţin de o secundă un pahar cu un lichid, pe care nu îl văzuse mai înainte să îl fi avut în mână, apoi o stropi fără a scoate un cuvânt, doar privirea îi rămase fixată asupra ei. În mâna cealaltă apăru un chibrit, pe care îl aruncă asupra ei.
Ţipă din toată fiinţa.Timpul parcă se deformase, de parcă s-ar fi oprit în loc.Văzu în timp ce ţipa cum flăcările o cuprind, simţi cum pielea feţei i se încălzşte până peste limita a ceea ce a simţit vreodată, şimţi cum pielea o strângea de parcă era sub un costum de scafandru care i se micşora din ce în ce mai mult, apoi carnea îi explodă din interiorul costumului, iar gazele pe care corpul ei le emana făcuseră ca flacările să se facă din ce în ce mai mari.
Simţea o durere pe care niciodată în cele mai aprige coşmaruri pe care le avuse nu o simţise, de fapt era ceva ce mintea ei nu putea crede că ar fi existat. Se întreba, cu puţinul strop de luciditate care îi mai rămase, dacă nu cumva era cuprinsă de multmediatizatul "foc al iadului", despre care se vorbea atât.
Nu ştia de când ardea, pierduse noţiunea timpului, dar realiza cel puţin trei lucruri. Totul în jurul ei se opri, de parcă imaginea ar fi îngheţat pur-si-simplu, ea ardea încontinuu, şi dacă se putea crede, durerea era din ce în ce mi profundă, de parcă o dureau locuri din trupul ei pe care nu le conştentizase niciodată.
Deodată, totul se termină la fel de brusc cum apăruse, flăcările despăruseră, iar durerea se retrăgea progresiv.
Căzu în genunchi, cu mâna agătânduse de cel care era în faţa ei, şi totul din jurul ei se amima, şi intrase pe fagaşul normal.
Văzu tânărul din faţa ei care o întrebă daca totul este O.K. şi dacă s-a lovit când picase în genunchi, şi...îi oferi acelaşi pahar cu lichid al cărui conţinut acesta îl aruncase pe ea. Refuză paharul, apoi ridicându-se şi aruncând o privire de groază, încercă să pună o distanţă cât mai mare între ea şi tânarul acela sadic.
Niciodată nu mai venise la lucru, nici măcar nu îşi dăduse demisia, dispăruse pur şi simplu fără a lăsa vreo urmă despre ea.
**
Toată lumea îi spunea Olimpicul, deşi niciodată nu cucerise ceva atât de notabil pentru a da un motiv pentru porecla sa. Adevărul era că obţine note bune, chiar la câteva discipline se descurca destul de bine, dar...mai era până departe.
Locuia cu mama sa, şi de cînd se stia nu stătuse mai mult de un an în aceiaşi locuinţă. deoarece aceasta îşi schimba destul de des locul de muncă, dintr-un cartier în altul, apoi în alt oraş, urma altă ţară, etc. şi nu ştiu cum se facea, că mereu avea aceiaşi poreclă, asta poate fiindcă până şi mama lui se obişnuia să îi spună aşa când îl striga.
Avea 20 de ani, nu dăduse la un colegiu deoarece mama sa nu îşi permite să îl ţină, iar el abia voia să scape de scoală pentru aşi găsi un job să simtă că este pe picioarele sale.
Era de trei luni angajat de probă la un "fast food" când şefa lui îi făcu plata pentru luna ce trecuse şi nu îi daduse toţi banii care ar fi trebuit, deoarece chipurile făcuse o gafa, iar un coleg binevoitor o anunţase pe aceasta şi îi opri banii pe o zi de muncă. deşi câştigase în plus, deoarece
avusese nişte bonificaţii, totuşi, se gândi că nu era cinstit cum procedase tipa, mai ales ca acel eveniment se întâmplase cu vreo luma mai înainte şi...nu i se reproşase sau i se comunicase că avea să îl coste.
Mama sa nu muncea în acel moment, şi nu avea nici un venit de pe urma ei, de câteva luni, iar treaba nu era nicidecum pe roze.El contase pe acei 150 de lire, dar...deşi nu se manifestase, totusi "luase foc" când aceasta îl anunţase, şi poate dacă nu ar fi fost incidentul acela în care sefa lui căzuse din picioare, poate că ar mai fi urât+o înca vreo câteva zile, până avea să îi treacă.
El nu se certa niciodată cu nimeni, nu neapărat că încerca să îşi facă prieteni, dar devenise deschis, extrovertit dacă se simţea în largul său, deşi la origine era un tip tăcut, închis în sine, dar în prezenţa unui prieten se confesa, contriuiau discuţii, etc.
Dar cănd îl supăra careva şi nu avea un prieten lângă el, era mai rău, deoarece în imaginaţia sa se răzbune în fel-şi-chip, lucru care îi dădea o stare de disconfort, deoarede căteva zile se gândea doar la acest lucru.
Observase un lucru care nu era deloc de neglija, acela că de căte ori era suparat pe o persoană, aceasta în următoarele zile, avea momente grele, de genul, se accidenta la un meci de fotbal, sau un acident de maşină. sau lua bătaie de la careva.
Căt era elev nu dăduse importanţă acestor fapte, deoarece era foarte normal ca o persoană să se accidenteze, deoarece erau adolescenţi, iar aceştia erau destul de agitaţi, iar orasele Londrei erau destul de dure, şi asta nu doar la nivelul lor de vârstă.
În urmă cu doi ani, o gaşcă de trei tipi îl tâlhăriseră luându+i câterva zeci de lire, ceea ce a însemnat câteva zile fără pachet la scoală.După o săptămână primi din nou bani de buzunar şi îi trecuse
durerea loviturilor primite, dar aflase deloc surprind ca trei tipi fuseseră tâlhariţi de o bandă şi bătuţi crâncen de erau în spital într+o stare destul de garvă.
Întâmpător avuse treaba la spital şi la fel de întâmplător identificase pe cei trei agresori, care fuseseră daţi exemplu drept victime ale gaştilor de cartier.Atunci gândi că fiecare peşte mânâncă un peştisor, iar alt peşte mai mare îl mănâncă pe acesta.
Deşi îi văzuse pe agresorii lui, nici o secundă nu îi trecuse prin cap să îi denunţe, iar asta nu deoarece ar fi considerat că primiseră ce au cules, ci pur şi simplu că aşa era felel său, nu era un tip pârîcios.
Dar după vreo două coincidenţe, începuse să îşi pună semne de întrebare, de ce se întâmplă de fiecare dată ca tipii care îi greşesc şi el se enervează pe ei, li se întâmplă lucruri care le aduce durere mult mai mare decât a lui.
Îl mai supărase câte un vecin sau o vecină. dar niciodată nu li se întâmplase ceva rău, dar, nici el nu fusese supărat pe ei deloc, de parcă vorbele lor nu l'ar fi atins, deci...
Cu o jumătate de an mai înainte, ajunse la o concluzie logică, chiar dacă nu experimentase în mod intenţionat, că este o legătură între duşmanii lui naturali şi pedepsele lor ulterioare.
****
Avea um motiv de îngrijorare care nu era deloc de neglijat, acela că trecuse trei luni de când făcuse contractul, iar în acea zi trebuia să primească rezultatul dacă avea să rămână acolo, sau să îl concedieze, mai bine spus să nu il prelungească.
Nu avea motive totuşi să se îngrijoreze, asta deoarece era nevoie de postul sau, iar el fusese exemplar în ceea ce făcuse, reproşîndui+se doar acea scădere din salariu ce avuse loc cu două săptămâni mai devreme.
Dar, nu putea să nu pună la socoteală şi posibilitatea că ar rămâne fără locul acela de lucru, pe care îl obţinuse relativ greu, căci erau timpuri de criză, iar pregătirea sa era cu totul alta.
Pe tura lui lucrau şapte persoane , iar el nu lucrase niciodată în tura cealaltă. Aşa că se îndreptă , după ce terminase tura în biroul noului sef, care era cel de pe cealaltă tură, deoarece nu se numise oficial pe alcineva de la plecarea bruscă a...sefei lui.
--Bună ziua John dragă,ia un loc.Cred că ştii de ce te-am chemat aici.Nu se mai poate continua în acest fel. Am făcut un vot cu cei din turul tau, căci eu nu te cunosc prea bine, nu ai lucrat cu mine, aşa că eu doar reprezint mulţimea şi societatea comercială. Toţi cei de pe turul tau au votat împotriva ta, doar o abţinere.Imi pare rău, nu pot face nimic, căci tu esti cel care lucrează cu ei.Mult succes mai departe, încearcă la alte locaţii ale noastre, îţi pot da eu câteva adrese unde poţi depune C.V.ul. Ai aici plicul...
--Nu ştiu de ce au votat aceştia aşa, dar aţi putea să mă schimbaţi pe tura dumneavoastră, şi să daţi pe un altul pe această tură.
Seful se uită pe sub ochelarii săi cu ramă groasă. şi John putu să îi vadă rotiţele care i se mişcau un cap, anticipă răspunsul, şi intuia că acest angajat nu era deloc familiarizat cu arta discuţiilor, neştiind cum să concedieze un om, iar concediatul să îi şi mai mulţumească.
--A, nu se poate, am vorbit deja, şi nimeni nu a fost de acord.
John se ridică, ştia că bătalia era pierdută, dar nu voia să se lase cuprins de disperare sau de nervi.Spusese doar atât.
--Mama mea va fi tare bucuroasă.Sunt singurul întreţinător al familiei.
--Lasă, lasă că vei trece peste asta spuse tipul care nu avea mai mult de 22 de ani, şi urma unui zâmbet îi inveseli faţa.
--Nui aşa că această negociere a fost un success pentru...tine? Sunt singurul din viaţa ta pe care l-ai dat afară.Şi voi fi ...şi ultimul.
Zâmbetul celuilatl îngheţă pe buze.Cred că i se făcuse frică pentru siguranţa sa.
Lui John îi trecuse prin cap să îl lovească, şi asta nu fiindcă îl concediase ci deoarece îl simţise ca se bucurase pentru ceea ce făcuse.
Şi-a luat schimburile şi a ieşi mulţumind celorlaţi pentru voturile de neâncredere.
"Dar, nu am votat nimic", îi sunase tot drumul cu buss-ul în urechi.
*****
Nu îşi găsise nimic de muncă, dar intră în somaj şi astfel se văzu ca avea o mulţime de timp liber cu care nu prea avea ce face.Mama lui îşi găsise ceva de muncă în alt oraş dar el nu voia să plece. asta nu deoarece avea ceva de făcut acolo, dar avea condiţii foarte bune de cazare, deoarece o bătrânică îi propuse să ocupe o camera de a ei care avea intrarea separată, doar pentru a conversa cu aceasta o jumătate de ora pe zi, când bătrânica îl invita să ia ceaiul împreună.
Exista un lucru despre care nu era lămurit, acela despre incidentele care se petreceau în jurul său.Era mai mult ca sigur că el era acela care le provoca, ştia şi motivul, dar...nu ştia mecanismul care era responsabil.Aşă că îşi pusese zeci de întrebări care rămaseră fără răspuns. Bănuia că starea sa de nervozitate era responsabilă, şi se întreba dacă ar putea controla aceasta.
Mai trecuse pe unde lucrase ultima oară şi văzu că totul era în regulă cu tipii de acolo, ceea ce îl făcu să fie descumpănit puţin, deoarece se aşteptase ca şi acei tipi să fie răniţi într-un fel sau altul.
Citi de pe internet câteva săptămâni tot felul de articole şi cărţi care îi puteau lămuri asupra problemei sale. Se înscrise şi la blibiotecă pentru a avea acces la sectorul de carţi care ţineau de domeniul fantasticului, puterilor psihicului, paranormal. Găsi câteva cazuri ca al său, a unor oameni care aveau abilităţi mai puţin comune, pe care şi le cultivau, pentru a deveni din ce în ce mai mari .
Făcuse câteva experienţe care îi reuşiseră în totalitate, dar pentru asta trebuia să sacrifice pisica babei, apoi un caţel din vecini care lătra foarte tare şi se arăta că era destul de...zgomotos.
Îşi cumpără şi un cobai pe care experimentase de câteva ori , până...îl omorâse.
Rămase surprins, nu de rezultat , ci de faptul că se produse acest fapt, pe care nu ştia dacă trebuia să îl numească incident, eşec sau succes. Mai cumpără un şoarec care avuse aceiaţi soartă ca şi primul, numai că de astă dată, mult mai rapid, aşa că în final cumpără o duzină.
La început îi parea rău pentru şoareci, dar se gândi că nu este nici o pierdere deoarece aceşti se îmulţeau destul de repede, iar rolul lor era acela de...a se face experienţe pe ei.
Nu ştiu dacă toată lumea ar fi fost de acord cu raţionamentul lui, dar...mulţi sigur ar fi spus la fel.
Devenise expert la ucisul de cobai, reuşea să o facă în mai puţin de două minute, dar asta îl epuiza destul de tare, aşa că trebuia să stea vreo zece minute pentru a reuşi să mai aibă un nou succes.
După ce omorâse toată duzina, se gândi că era timpul să mai facă o pauză, aşa că timp de câteva zile citise şi...doar citise, deoarece căpătase o indigestie şi nu mânca aprope două zile. Curios, nu se simţe la fel ca altă când avuse indigestie.
Slăbise patru kg, deoarece nu băuse nici măcar apă, ci doar îşi udase buzele de vreo două ori.Şi tot răul spre bine, descoperi că atunci când era flămînd sau bolnav abilitatea sa creşte foarte tare, reuşind să omoare în câteva secunde toţi cobaii pe care abia îi primise de la "pet shop".
Intrebarea pe care şi-o punea era dacă există vreo diferenţă între a ucide un cobai sau...un om!!!
vineri, 4 martie 2011
marți, 1 martie 2011
Capitolul 5 .Bulgaria
Vacanţa a trecut la fel de repede ca şi celelale de până atunci, poate chiar mai repede ca unele dintre ele având în vedere şi faptul că unele dintre ele erau destul de lungi, deoarece ...stătea prea mult timp singur şi se ştie că singurătatea pare mai lungă!
După cum spusese şi Harry , Ron fusese şi el admis, chiar dacă luase aproape cea mai mică notă, având în vedere că doar trei persoane fusesera acceptate, dar, a treia nu fusese Hermione, deoarece aceasta considera că sunt lucruri mai importante de făcut, cum ar fi ...lupta pentru drepturile spiriduşilor.
--Hai Ron să ne grăbim să nu întârziem din prima zi la Şcoală, chiar din prima zi .
--Dar crezi ca are să ne lase tatăl meu să mergem pe jos sau cu mijloace de transport în comun împreună cu Încuiaţii, deşi sunt mai mult ca sigur că iar fi făcut o deosebită plăcere să călătorească împreună cu aceştia în trenul ăla care merge subteran, nu mai ştiu cum îi spune.
--Metrou Ron, aşa se numeşte!
După vreo două ore, cei doi cu ajutor primit din partea lui Arthur, băieţii au ajuns în timp util la Minister , unde trebuia să se întâlnească cu Profesorul Îndrumător.
Ajunseră fără probleme, de fapt fără nici un incident , duşi fiind cu un automobil din partea Ministerului, pus la dispoziţie însăşi de Ministru.
Profesorul în faţa căruia se opriseră băieţii era un vrăjitor destul de bătrân , arăta ca un vrăjitor oarecare, nu ieşea cu nimic în evidenţă, dar asta pe undeva era un lucru neobişnuit pentru un Auror, având în vedere faptul că aceştia erau cei mai expuşi în luptele cu forţele Întunecate.
Acesta ca mai toţi vrăjitorii purta clasica pelerină, care de această dată era de o culoare bleu marin care contrasta un pic cu celelalte din jur, dar pe ansamblu dadea o nota de plăcut, dar totodată îi amintea de profesorul de Apărare împotriva Magiei Negre din anul al doilea , de profesorul Gilderoy Lockhart, care era un profesor care ar fi trebuit sa facă reclame la vreun produs decît să fie vrăjitor.
Alături de ei apăruse încă un coleg, celălalt care fusese acceptat împreună cu ei, care era unul pe care Harry nu îl mai văzuse niciodată
După cum spusese şi Harry , Ron fusese şi el admis, chiar dacă luase aproape cea mai mică notă, având în vedere că doar trei persoane fusesera acceptate, dar, a treia nu fusese Hermione, deoarece aceasta considera că sunt lucruri mai importante de făcut, cum ar fi ...lupta pentru drepturile spiriduşilor.
--Hai Ron să ne grăbim să nu întârziem din prima zi la Şcoală, chiar din prima zi .
--Dar crezi ca are să ne lase tatăl meu să mergem pe jos sau cu mijloace de transport în comun împreună cu Încuiaţii, deşi sunt mai mult ca sigur că iar fi făcut o deosebită plăcere să călătorească împreună cu aceştia în trenul ăla care merge subteran, nu mai ştiu cum îi spune.
--Metrou Ron, aşa se numeşte!
După vreo două ore, cei doi cu ajutor primit din partea lui Arthur, băieţii au ajuns în timp util la Minister , unde trebuia să se întâlnească cu Profesorul Îndrumător.
Ajunseră fără probleme, de fapt fără nici un incident , duşi fiind cu un automobil din partea Ministerului, pus la dispoziţie însăşi de Ministru.
Profesorul în faţa căruia se opriseră băieţii era un vrăjitor destul de bătrân , arăta ca un vrăjitor oarecare, nu ieşea cu nimic în evidenţă, dar asta pe undeva era un lucru neobişnuit pentru un Auror, având în vedere faptul că aceştia erau cei mai expuşi în luptele cu forţele Întunecate.
Acesta ca mai toţi vrăjitorii purta clasica pelerină, care de această dată era de o culoare bleu marin care contrasta un pic cu celelalte din jur, dar pe ansamblu dadea o nota de plăcut, dar totodată îi amintea de profesorul de Apărare împotriva Magiei Negre din anul al doilea , de profesorul Gilderoy Lockhart, care era un profesor care ar fi trebuit sa facă reclame la vreun produs decît să fie vrăjitor.
Alături de ei apăruse încă un coleg, celălalt care fusese acceptat împreună cu ei, care era unul pe care Harry nu îl mai văzuse niciodată
Capitolul 4. Vacanţa printre Încuiaţi
Mereu cei din jurul său se purtaseră cu mănuşi, asta datorată faptului că fusese singura speranţă în distrugerea lui Cap De Mort, şi cei care îşi arătau adversiunea faţă de el erau doar cei din tabăra adversă. Asta dacă nu ar fi să luăm în considerare şi membrii familiei Dursley, care indiferent de ce parte a baricadei ar fi fost Harry, tot în acelaţi mod îl tratau, adică de parcă nu ar fiexistat.
Dar acest lucru nu însemnă că el ar fi avut sentimente reciproce pentru aceştia, undeva în străfundul sufletului său îi înţelegea şi nu îi detesta în acelaţi mod.Unde mai pui şi faptul că vărul său, înainte de a pleca aratase, destul de greu întradevăr, că îi pasă de Harry, prin faptul că întrebase familia sa de ce acesta nu vine cu ei în noul loc în care aveau să se mute.
Acum că tot scăpase de examenul de intrare la Scoala Aurorilor, Harry voia să se bucure de restul de vacanţă care îi rămase. Aşa că se duse de dimineaţă în camera lui Ron, care, de cînd Harry se mutase în Casa Cumplită, căpătase şi el camera sa, şi mai mult îl prindea noaptea pe la Harry, decât la Viziună.
--Cred că ar trebui să îmi închiriez şi eu un loc al meu, sau să îmi cumpar o casă. acu` că am terminat scoala, spusese Ron cascând de îi trosniseră falcile, nu crezi Harry?
-- Păi, ce aş putea spune, poţi ocupa orice cameră vrei tu, îţi repet pentru a zecea oară, şi nu văd pentru ce ai nevoie de o altă casă, căci mai ai încă de învaţat trei ani.
--Pentru Marele Harry Potter poate că este mai sigur intrarea lui la Scoală, dar, nu acelaşi lucru aş putea spune şi despre mine, eu...
--Ai trecut probele chiar mai bine decât m-aş fi aşteptat eu, ceea ce spune că...amândoi vom fi colegi. Asta dacă nu mai pui la socoteală ca Ministrul Magiei nu va permite să existe vreo umbra de suspiciune asupra justeţii rezultatelor testării.
--Măcar dacă ne-ar putea ajuta prietenia cu el pentru a intra la Scoală.Dacă ar pune şi el un cuvânt, sau măcar să dea un decret care să schimbe duritatea examemelor, pentru...
--Te auzi Ron, cum poţi să vorbeşti aşa ceva! Ştii că examenele sunt foarte grele deoarece pregătirea elevilor presupune multe eforturi, dar şi calitaţi remarcabile din partea aspiranţilor, dacă ar fi să-l citez pe Profesorul Examinator.Profesoara McGonagall şi-a dat toată silinţa de a ne învaţa ce credea ea că ar putea să ne ajute.Nu ai vazut că nici ea, oricât de mult îşi doreşe să intrăm, nu ar încerca pentru nimic în lume să ne faciliteze într-un mod necinstit intrarea la Scoală.
--Da, da, de parcă ai fi Hermione după cum vorbeşi.Nu fă aia Ron , nu copia, citeşte-ţi lecţia la Poţiuni, sterge-te la gură, nu-ţi pune bagheta în acel buzunar...etc!
--Dacă o vezi aşa de ...mă rog, cum este. atunci de ce mai vorbeşti cu ea?Am absolvit cei şapte ani, fiecare îşi vede acum de o carieră, sau îşi caută un loc de muncă, deci, ai o mie de motive să nu mai ţii legătura cu ea dacă te tot deranjează cu remarcele ei.Nu-i aşa?
--Dar am încă o mie de motive să o văd, clar? Acu`că m-ai supărat, ce ar fi să ieşi din cameră să mă schimb şi să îmi mi vad de treburile mele?
Harry îl cunoştea prea bine pe Ron pentru a şti că nu este supărat nici măcar cât negru sub unghie, dar ieşi totuşi din cameră, nu înainte de a îi spune lui ron că aveau o mică plimbare de făcut.
**
Harry, Ron, Hermione şi Ginny îmbrăcaţi în haine de Încuiaţi, străbăteau oraşul Londra, vorbind voioşi, de parcă nu aveau altceva mai bun de facut decât să se distreze.
-- Hai Harry, spune-mi motivul pentru care ne-ai invitat în oraşul încuiaţilor, întrebă Ron. De ce nu pot să te cred când ai spus că ai venit doar să facem o plimbare care îţi reaminteşte despre prima parte a vieţii tale aici.
--Ron, , nu uita că eu în fiecare an mă întorceam aici, chiar dacă nu îmi plăcea, aşa că acum parcă simt un gol, sau parcă nu sunt împlinit.Mereu mi-a plăcut să mă plimb singur prin oraş, poate pentru că nu prea aveam cu cine. Dar acum dacă sunt cu voi, vreau să revăd unele locuri care, nu spun că îmi sunt dragi, dar, aş dori să le vad.Londra mereu m-a fascinat, şi asta deoarece nu am reuşit să o cunosc prea bine, căci eu locuiam într-un sat, ceva mai departe.Aş vrea să mergem pe Aleea Diagon, la un cinema al Încuiaţilor...
--La un ce...?, întrebă Ron cu ochii ţintă la Harry.Ce mai este şi acest "cineva"?
--Cinema se spune, Ron! Este un ecran mare, care...
--Ce e ăla ecran, întrebă Ron cu faţa lui caracteristică, pe care o făcea de fiecare dată când punea o întrebare despre al carui raspuns habar nu avea!
--Este un fel de cearceaf mare de vreo câţiva zeci de metri pătraţi, pus în plan vertical, pe care se proiectează un fascicol de lumină, prin intermediul căruia se vede o înregistrare, la fel ca şi când ai intra în Pensiv, dar nu ai participa la accţiune, ci ai sta pe un scaun şi te-ai uita.Înţelegi?
--Hm, un Pensiv Încuiat.Mi-ar place!
-- Nu prea a fost sigur Harry că i-a plăcut lui Ron experienţa cu cinema-ul, dar când i-a spus la ureche că ar trebui să se obişnuiască cu ideea, pentru că atunci se va căsărori cu Hermione şi vor merge la socri în vizită, va trebui să...cunoască toate aceste detalii dacă nu voia să se facă de ruşine.De parcă Ron ar fi ştiut ce înseamnă ruşine!
-- Parcă a văzut cum i se invârteau suruburile in capul lui Ron în următoarele cinci minute după ce îi şoptise la ureche.Zâmbetul care îi apăru pe faţă îi confirmă lui Harry că Ron nu era interesat de acea problemă şi că era mai interseant să îşi termine hamburgărul, căci era mai aproape de realitate decât....viitorul moment!
După vreo două ore de plimbare prin aleeea Diagon, loc în care nu ar fi trebuit să stea prea mult, deoarece sute de oameni, nu sute, poate chiar toţi. îi strângeau mîinile lui Harry, ceea ce stârnise în primul minut un torent de replici din partea lui Ron, dar când oamenii nu puteau ajunge la Harry îl băteau pe umăr şi pe Ron, se parea că acest lucru nu îl mai deranjează pe acesta, deşi fetele pufniră de câteva ori, şi asta datorită lui Ron , care povestea la toţi care nu puteau fi în câmpul vizual a lui Harry ultimile evenimente la care participaseră.
Harry la un moment dat, gândi că ideea lui Ginny de a lua câte un strop de Polipoţiune pentru aşi schimba înfăţisarea şi de a se purtea plimba în voie, era destul de bună.
--Vezi Ron care este preţul celebrităţii pe care trebuie să îl plăteşti, spuse Ginny, dar nu primi nici un răspuns de la acesta, deoarece era mai ocupat cu strângerile de mână decât să fie atent la ce vorbesc prietenii săi în jurul său.
--Harry, hai să Dispărem de aici că nu se mai poate cu noul nostru Ron.Este de necontrolat.Crezi că putem să o facem?Începem la trei...
Harry resimţi senzaţia neplăcută de intrare printr+un tub, care era identică de fiecare dată când Dispărea.Încă nu reuşise să se obişnuiască cu acea senzaţie, în schimb putea înţelege ce simţea un peşte când era pescuit!
În secunda imediat următoare se văzu într+un cartier liniştit de la marginea Londrei.Hermione fusese cea care coordonase Dispariţia Îngemanată.
--Unde ne-ai dus Hermione, întrebă ca de fiecare dată curiosul grupului.Mi se pare cam prea liniştit!
--Cred că îl priveşte mai mult pe Harry unde am ajuns.Sper să nu te superi Harry, dar...la această casă locuiesc rudele tale, fam. Dursley!
***
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
Capitolul 3. Noutăţi
Era ziua lui de naştere, dar asta nu-l împiedicase să se trezească destul de târziu şi să rămănă întins în pat ca şi cum nu ar fi avut nimic important de făcut sau poate chiar nimic. Chiar avea motive să o facă, deoarece NU avea ceva important de făcut , deoarece totul era O.K.!
Închise din nou ochii încercând să îşi aducă aminte ce se întâmplase cu un an înainte, chir ziua când implinise vârsta de 17 ani. revazu totul cu exactitate,de parcă trăia acele momente, nu DOAR şi le amintea!
--Wake up lazy boy, ! Să nu crezi că dacă sunt la muncă am uitat că astazi este ziua ta, auzi glasul mamei sale din camera vecină.Trezeşte-te să vezi ce cadou ţi-am facut, lazy boy !
Îşi imaginase pentru o clipa ca mama sa era cea care l+a trezit, de parca toata viata sa ar fi fost băiatul mamei sale, iar el ar fi un copil normal care işi trăia viaţa intr+o familie cu cei doi părinţi.
Dar lucrurile nu stăteau deloc aşa cum iş i imaginase pentru un moment! Avuse grijă cineva să il facă să nu aibă parte de dragostea mamei lui, dar....trecuse peste acesteaşi deja se obişnuise cu ideea!
Dragostea de mama fusese oarecum compensată ce afecţiunea celorlaţi din jurul sau, de doamna Molly, care de atâtea ori îi demonstrase că face parte din familie, dar şi ceilalţi prieteni ai parinţilor sai, ii demonstraseră că era important pentru ei.
..............................
--sărbătoreste ziua cu Ron şi fetele
--merge la examen
--proba ppractica partial
--profesorul care il supravegheaza permanent
--testari in alte tari
cap 4.....Creaturi noi
--cunoaste ielele in arealul lor
--Cunoaste si cativa elevi
--Bulgaria
cap 5...Incuiatul(baiatul)
--familie normala
--mama care avea carti
--majordomul Non
--introduceare in lumea magica
cap 6...lumea apelor
--creaturi marine
--Prizonierul lor
--habitatul lor
Cap 6 Paris,
--Varcolaci
--El trato cu ei
--Dusmani nedeclarati
--Cineva plateste si il pandeste din umbra
cap 7 Muntii si oamenii muntilor
cap 8 Romania si dragonii
--Seful dragonilor
cap 8 In lumea incuiatilor
--Varul lui
--Batai
--Dudlei cel cu..bagheta
--dudlei a vazut..Dementorii
--Dudlei cel Ciudat
9.Amenintarea il ajunge si la incuiati
Studiaza Oamenii Furnica
--Viata lor
--Organizare
--Sperante
--Problemele lor
10.Albania...
...si Incuiatii pot devni vrajitori
Închise din nou ochii încercând să îşi aducă aminte ce se întâmplase cu un an înainte, chir ziua când implinise vârsta de 17 ani. revazu totul cu exactitate,de parcă trăia acele momente, nu DOAR şi le amintea!
--Wake up lazy boy, ! Să nu crezi că dacă sunt la muncă am uitat că astazi este ziua ta, auzi glasul mamei sale din camera vecină.Trezeşte-te să vezi ce cadou ţi-am facut, lazy boy !
Îşi imaginase pentru o clipa ca mama sa era cea care l+a trezit, de parca toata viata sa ar fi fost băiatul mamei sale, iar el ar fi un copil normal care işi trăia viaţa intr+o familie cu cei doi părinţi.
Dar lucrurile nu stăteau deloc aşa cum iş i imaginase pentru un moment! Avuse grijă cineva să il facă să nu aibă parte de dragostea mamei lui, dar....trecuse peste acesteaşi deja se obişnuise cu ideea!
Dragostea de mama fusese oarecum compensată ce afecţiunea celorlaţi din jurul sau, de doamna Molly, care de atâtea ori îi demonstrase că face parte din familie, dar şi ceilalţi prieteni ai parinţilor sai, ii demonstraseră că era important pentru ei.
..............................
--sărbătoreste ziua cu Ron şi fetele
--merge la examen
--proba ppractica partial
--profesorul care il supravegheaza permanent
--testari in alte tari
cap 4.....Creaturi noi
--cunoaste ielele in arealul lor
--Cunoaste si cativa elevi
--Bulgaria
cap 5...Incuiatul(baiatul)
--familie normala
--mama care avea carti
--majordomul Non
--introduceare in lumea magica
cap 6...lumea apelor
--creaturi marine
--Prizonierul lor
--habitatul lor
Cap 6 Paris,
--Varcolaci
--El trato cu ei
--Dusmani nedeclarati
--Cineva plateste si il pandeste din umbra
cap 7 Muntii si oamenii muntilor
cap 8 Romania si dragonii
--Seful dragonilor
cap 8 In lumea incuiatilor
--Varul lui
--Batai
--Dudlei cel cu..bagheta
--dudlei a vazut..Dementorii
--Dudlei cel Ciudat
9.Amenintarea il ajunge si la incuiati
Studiaza Oamenii Furnica
--Viata lor
--Organizare
--Sperante
--Problemele lor
10.Albania...
...si Incuiatii pot devni vrajitori
Abonați-vă la:
Postări (Atom)