capitolui 1 "Home, sweet home"!

      Camera era destul de întunecată, poate datorită faptului că erau încă trase jaluzelele, sau poate că aşa era ea de obicei. Nimeni nu spusese vreodată că acea casa, Casa Cumplita nr. 12 ar fi fost una dintre acele case normale, bine aerisite şi luminoasă, ca alte case, sau ca cea de pe Aleea Boschetelor numarul 4.

 

    Şi nici nu avea cum să fie, şi asta dotorită fapului că nu era o casă normală ca oricare alta, ci      una...             specială,  care aparţinuse unor vrăjitori, ce timp de generaţii se consideraseră mai presus de ceilalţi din jurul lor, mai speciali, şi asta în primul rând faptului că se puteau lăuda cu un sânge pur, adică toţi înaintaşilor fuseseră doar vrajitori din tată-n fiu, nu ca altii care deveneau vrajitori peste noapte, când primeau scrisoarea de la Hogwarts  Scoala de Magie, Farmece şi Vrajitorii, înainte de a împlini vârta de 11 ani. Şi cum timp de câteva secole în acea casă fuseseră doar vrajitori, şi nu din orice Casă, ci doar de la Viperini, era şi normal să  arate, poate chiar mai ciudat chiar decât în alte case de vrajitori, fie ei şi Viperini.       La prima vedere în încăperea în care se vedea că patul nu era făcut şi că cineva dormea sub cele două cearceafuri, nu părea să arate la fel de ciudat ca în restul casei, poate datorită faptului că cineva îşi dăduse osteneala să scoată din cameră tot ce parea mai straniu, sau poate că pur şi simpu nu erau prea multe lucruri .    Dacă cineva ar fi intrat în acea cameră. sunt sigur că privirea i-ar fi fost atrasă de imaginile tip poster care se aflau lipite pe pereţi, imagini care reprezentau câteva motociclete Încuiate, dar şi fotografii cu fete, deasemenea încuiate, cât si mai multe stindarde ale Cercetaşilor,  deşi...toată casa purta amprenta Viperinilor.

           Cel ce dormea pe pat, se foi puţin, iar cearceaful îi descoperi capul. Acesta arăta a fi a unui tânar  adolescent care arăta ca oricare alt tânăr, excepţiie facând doar cicatricea  în formă de fulger care îi brăzda fruntea. Tânarul, ce nu parea a avea mai mult de 20 de ani, în ciuda faptului că nu era bărbierit de vreo săptămână, părea să aiba un somn liniştit, deşi se mişca din cinci în cinci minute.
         Cele câteva robe şi articole de îmbracăminte care se aflau aruncate dezordonat pe un scaun, contrastau , parcă cu ordinea din jur, dar poate asta se datora acelui animaluţ ciudat care arata ca o minge cât un pumn, dar care era perfect sferic şi pufos,  ce tocmai rodea colţul unui unui ziar, de parcă se săturase să...îl citească, sau poate că pur şi simplu îi era foame!
         Ziarul care zăcea pe jos şi care se desfăcuse, arăta cateva imagini care...se mişcau, de parcă cei care erau fotografiaţi se plimbau printr-o cameră, ieşind din fereastra prin care se putea vedea ce se întâmpla în grupul acele de oameni.
         Până şi oamenii din imagine erau destul de ciudaţi, erau îmbracaţi în robe negre şi verzi care le ajungeau până la glezne, şi. unii din ei agitau niste baghete subţiri din lemn, niste baghete ca de dirijori, pe care e fluturau, parcă dorind a da mai multă greutate vorbelor pe care POATE că şi le spuneau!
         Tânărul care dormea, se ridică în capul oaselor, cascând cu poftă, apoi se şterse cu mana la ochi, după care işi căută ochelerii pe care şi-i aşeza pe nas, încercând să pescuiască un tricou pe care să si-l pună pe el.
         --Nu Arnold, ţi-am mai spus de atâtea ori să nu îmi mai răstorni lucrurile şi să îmi manânci ziarele, căci...te voi lasa în cuşcă toată noaptea!

         Uşa se deschise şi o fată cu părul ca focul, draguţă, intră în camera cu o tavă pe care se afla câteva felii de pâine prajită şi o farfurie cu ouă ochiuri.

         --Bună dimineaţa Harry, cina e servită!
        Harry, căci el era adolescentul care abia se trezise, işi luă tava cu micul dejun, o puse alături pe scaun, nu înainte de a da jos hainele care mai zăceau, şi pe care nu reuşise încă să le dea jos Pigmeul Pufos pe nume Arnold.
      --Ginny ţi-am spus că nu manânc înainte de a merge la baie.şi de am ma spala, spusese Harry care statea încă nehotărit pe amrgine patului.
      --Harry, trebuie să te grabeşti caci într-un moment apare ron şi trebuie să fiţi peste 2 ore la Concursul pentru Aurori. cred că ron nu a dormit toată noatea de emoţie.
      --Da, ştiu eu cât de emoţionat este Ron, pun pariu că a dormit toată noaptea neântors.Acu` nu mai are de ce să fie stresat, ca doar...totul este O.K.!
      --Cine vorbeşte despre Ron aici, întrebă tipul înalt şi deşirat care intră în acel moment în cameră.Credeţi că puteţi să mă bârfiţi dacă nu sunt de faţă aşa este Harry? Şi eu care credeam că prietenii nu se vorbesc pe la spate!
       --Da, aşa este Ron, dar tu..nu îmi eşti prieten, îmi eşti...
       --Ba da, ştiu ce vrei să spui, dar....mai aşteaptă până atunci, mai este...timp!
       --Da, ştii? şi eu care voiam să spun cev, despre ce sti, nu despre ce vei fi!
       --Băieţi, lăsaţi jocurile de cuvinte şi Harry nu uită că tu nici măcar nu te-ai îmbracat, nu te-ai spălat, iar Ron, este deja înaintea ta cu o oră!
        --Acum, dar ieşi, te rog din cameră că sunt dezbracat!
            Ginny, îi aruncă o privire dulce, dar ieşi afară fară a ezita nici un moment.
         --Uau, ai reuşi să imbânzeşti scorpia! nu stiu cum ai reuşit!

         --Să ştii că, deşi am ieşit din cameră, încă aud destul de bine ce spui, Ron, strigă Ginny, care deschise uşa încă o dată! Vrei să mergi la examen...cu vreo frumoasă urmă pe faţă? Să ştii, că Harry m-a învăţat un blestem nou ieri!
         --Da, da, ştiu ce te-a învaţat Harry ieri!
         -- Ron, nu fi nesimţit!
         --Dar ce am spus? intrebă acesta uitîndu-se la fata...roşcată, cu parul cârlionţat care tocmai intrase în cameră pe lângă Ginny.
         --Bună Hermione, dar...se poate? vreau să mă schimb!
         --Bine, Harry, tocmai ieşeam.Scuze!
            Harry se schimbă într-um moment, timp în care Ron frunzari Profetul zilei, nu că l-ar fi interesat, ci poate pur şi simplu pentru că voia să vadă dacă mai scriu prostiile pe care lumea vrăjitorilor erau obligaţi să le citească, deoarece nu voiau să recunoască faptul că, vrăjitorul cel mai întunecat care trăise în ultimii o sută de ani, sau poate în ultimii două sute, a revenit. Dar asta era deja trecut, Harry fiind cel care l-a ajutat să dispară pentru todeauna.
          --Hmm, văd că Profetul nu mai scrie minciuni despre tine, parcă nu m-am obişnuit cu ideea că nu mai esti cel pe care dădeau vina pentru multe prostii de-ale lor. De parcă tu erai vinovat că Scrimgeor nu a vrut sa-l creadă pe Dumbledore, care cred că s-a molipsit de la Cornelius Fudge, căci numai ăla era destul de greu de cap să nu accepte.
         --Nu e aşa cum spui tu Ron, ei nu voiau să accepte că s-a întors Cap-de-Mort, deoarece ar fi vut multe de pierdut, după cum s+a şi văzut, dar asta este o problemă care a fost rezolvată. Totul este all right aşa că nu trebuie să ne facem probleme despre ce a fost,  căci deja este de domeniul trecutului.
         --Da, dar se vorbeşte despre un trecut care a lăsat urme adânci, chiar şi în familia mea, şi...încă nu am trecut peste asta. Cred că dacă aş afla că ar avea familia Cap-de-Mort, aş încerca să îi trimit pe lumea cealaltă cum a făcut şi el cu Fred, să nu mai vorbim de Lupin, Sirius, Tonks şi alte cinci zeci de persoane care au murit mai puţin de o lună în urmă.Dacă nu ar fi fost vorba de reabilitarea nostră, cred că nu aş mai merge astăzi să dau examen.
          --Te inţeleg perfect Ron, şi îţi dau dreptate până la ultimul cuvânt. Ştii că toţi au murit pentru o cauză nobilă,TOCMAI pentru ca noi să trăim fără frica zilei de mâine, şi doresc ca acest sacrifiiciu să nu fi fost zadarnic. Aşa că dacă nu vrei, nu veni astăzi să dai examen, îţi respect decizia, dar viaţe trebuie să meargă mai departe, aşa ar fi spus şi Dumbledore, dacă ar fi fost încă în viaţă.
         --Voi merge astăzi doar pentru că vei fi şi tu acolo, nu pentru că asta este meseria pe care aş dori să o fac.Dar dacă aia mai au prejudecăţi legate de tine şi te pică, eu nu voi continua fară tine!
         --Vom vedea ce va fi, nimeni nu spune că examenul este dintre cele mai uşoare, chiar înclin să cred că va fi cel mai greu comparativ cu cele pe care le-am avut noi pâna acum.Şi suntem norocoşi că au considerat că datorită celor întâmplate, noi am absolvit anul, deşi nu am fost la nici un curs.

        --Există cazuri speciale, în care un elev poate să îşi continue cariera ca şi cum ar fi absolvit, dacă ar fi să o citez pe Hermione, care ştia acest lucru chiar după o oră după ce tu l-ai eliminat pe Cap-de-mort. Fata asta este o...minune de fată, spusese Ron uitându+se spre uşă, de parcă s-ar fi temut să nu intre Hermione să îl audă cele spuse. Cred că meritam şi noi asta după cele petrecute, că nu din cauza noastră sau că aşa am dorit noi, nu am putut merge la şcoală anul acesta. Mă crezi că niciodată nu m+am gândit la ce aş face după ce aveam să scap de Cap-de-Mort?
      --Eu, da, m-am gândit, dar acu` hai să mergem să manânc ceva că...suntem în întârziere!
          Nu au putut scăpa de fete cum aveau de gând de la început, ba mai mult au venit şi părinţii lui Ron, nu doar ei ci şi Hagrid, care parea mai mare şi mai împunător ca niciodată, de parcă evenimentele trecute l-au făcut să nu mai mănânce deloc, iar după trecerea lor cred că pusese vreo 20-30 de kg. Nu-l mai văzuseră de o lună, timp în care îl învătase pe fratele lui mai mic Grawp uriaşul de doar 5,5 metri, care avea o plăcere deosebită de a smulge copacii din rădacină, să  înveţe engleza, şi de a se comporta civilizat, mai degrabă, cred că ar fi trebuit să îl dreseze, nu să îl înveţe.
          Hagrid era un vrăjitor înalt de vreo 2 m 50, ce cântărea aproximativ un sfert de chintal, era hibrid,  adică mama sa era  o femelă de uriaş, care îl părăsise când îl născuse, deoarece era prea mic în viziunea ei. Aşa că Hagrid fiind crescut doar de tată, se integrase ca un vrajitor si  fusese elev la Hogwarts dar doar timp de trei ani, deoarece fusese exmatriculat din cauza lui Tom Cruplund, cel care mai târziu avea să fie numit Lordul Cap-de-Mort.
         Când Harry demonstrase prin distrugerea jurnaluilui lui Cruplund că acesta era vinovat de deschiderea Camerei Secretelor, Hagrid fusese reabilitat şi numit prfesor pentru Grija animalelor magice, curs pe care il frecventaseră şi Ron, Harry şi Hermione până in anul 6 când renunţaseră, deoarece li se părea că Hagrid avea o părere diferită de a lor în ceea ce priveşte frumuseţea anumitor animale.
          Pe de altă parte, părinţii lui Ron şi ai lui Ginny erau doi vrajitori normali, ea micuţă şi bondoacă, el slabuţ, cu părul rar şi roşcat ca toată familia lor. Doamna Weasley era casnică, dar ca toţi membrii ei făcuse parte din Ordinul Pheonix, care acum nu mai era, deoarece nu mai era nevoie.Ordinul avea rolul de a lupta împotriva Devoratorilor Morţii, grupul celor care erau în jurul lui Cap-de-Mort, dar care după evenimentele ce se terminaseră cu o lună în urmă fusese desfiinţat, deoarece toţi componenţii lor au fost închişi la Azkaban, închisoarea vrăjitorilor din Marea Britaniei, închisoare cîndva pazită de Dementori.
         Dementorii nişte creaturi odioase care se hrăneau cu fericirea celor din jur, şi care se aliaseră cu Cap-de-Mort, motiv pentru care se renunţaseră la serviciile lor.

         Pe de altă parte Arthur Weasley fusese ales în ultimul an sef al unui  departament numit Oficiul de Detectare şi Confiscare de Vraji defensive şi obiecte Protectoare False, din Ministerul Magiei, dar  nu era prea bine vazut, deoarece avea înclinări proîncuiate adică îi placea mai toate lucrurile care erau făcute de lumea nonmagică.
        Harry fiind o persoană care locuise într-o fanilie de oameni normali, non vrăjitori, ştia totul despre ei, şi poate de aceia era foarte apreciat de domnul Weasley, asta într-o oarecare măsură, deoarece toţi din Ordinul Pheonix aveau datoria şi chiar obligaţia de a-l apăra pe Harry chiar cu preţul vieţii lor, deoarece, după cum s-a dovedit, Harry era factorul cel mai important în distrugerea Lordului Întunecat.
      --Bună Harry spuse Arthur, puteţi să mergeţi cu mine până la Minister căci eu merg tot acolo,aşa că am dat o fugă pâna aici la tine. că doar era în drum.
      --Tată, caută o scuză mai bună decât asta, căci este tare slabă, spusese Ginny care se uita la tatal ei stringând din buze, gest care o făcea să semene şi mai mult cu Molly, mama sa, recunoaşte că te-a trimis în mod special Kingsley Shacklebolt să il aduci întreg, pardon cu maşinile speciale ale Ministerului, nu pentru că ar fi un pericol, ci doar ca pe un favor!
     --Hm, se poate spune şi asta, dar să recunostem că, dacă se poate, se poate!
     --Am auzit, continuă Ginny,că Ministrul a dispus să se aducă pentru Minister căteva maşini Încuiate .Oare, nu crezi că ar putea să ni le pună la dispoziţie, că deja Hermione şi-a luat Permisul Incuiat
auto, şi aş vrea să văd cum se descurcă.
       --Hm, da, da, întrebă Arthur căruia dintr-o dată îi apăru un zîmbet larg pe faţă, dar...de unde ai auzit tu asta, spuse el, uitându-se deja suspicios la Ginny!
      -- Hermione mi-a spus tată, spuse dezinvolt fata sa. Cica, apoi coborâ uşor vocea de parcă ar fi vrut să audă doar tatăl ei, i-a spus Kingsley, să îţi spună ţie, ştiind că preferi o maşină Încuiată!
         Toţi se uitau la Ginny, mai puţin Molly care fără a se uita la nici unul dintre ei spuse.
      --De ce nu-l laşi în pace Ginny? vrei să îi dai bataie de cap pentru următoarece trei ore? ştii că nu are voie să facă colecţii, sau să aibă de a face cu lucruri care aparţin Încuiaţilor!!!

        Discuţia ar mai fi continuat încă o oră, dacă doamna Weasley nu le-ar fi amintit că aveau  destulă treabă.